Conferințe

Creșterea stimei de sine vine din cunoașterea de sine. De asta practicăm cunoașterea de sine și de asta evoluția spirituală este personală și evoluați pe măsură ce dobândiți cunoaștere de sine – care este, să știți, stimă de sine invers proporțională cu orgoliul, pentru că orgoliul nu ne dă valoarea reală a Sinelui. Orgoliul dă o dimensiune eronată asupra Sinelui – mă cred mai bun decât sunt – și atunci, conștiința de sine și cunoașterea de sine te fac foarte clar să știi cine ești în Universul acesta și să nu te lași călcat în picioare pentru că nu ai de ce – nu te interesează. (Ovidiu-Dragoș Argeșanu).

Dacă n-ar fi existat magie, dacă n-ar fi existat boli, dacă n-ar fi existat opțiuni, universul ar fi fost un pic cam plictisitor. Ideea este să nu rămânem la nivel de magie. Magia este un nivel jos, extrem de jos. Dacă rămâneți la nivelul de argint viu și legătură pe nu știu ce și mai știu eu ce, pe spor și descântec, sunteți la un nivel inferior. Nu puteți să fiți agresați dacă nu permiteți prin rezonanța voastră. Dacă vă este frică, ați creat o breșă. Trebuie să înțelegem că magia a fost necesară, dar a fost necesară tocmai ca să învățăm să o transcendem. Până la urmă, magia universală divină se face automat din minte. Vă puteți crea universul așa cum vreți voi. (Risvan Vlad Rusu).

Nu știm ce este exact aia munca și, slavă Domnului, nici nu ne rugăm foarte mult pentru muncă, noi ne rugăm pentru venituri, pentru lucruri care să ne vină. În mod normal dreptul la muncă trebuie gândit că dreptul la a face, dreptul la a face ceea ce-ți place, de a aplica zi de zi asta în viața ta și de a munci cu plăcere, de a trăi absolut liber din ceea ce faci. Starea naturală a omului nu este munca, este starea de meditație. Dar acea stare de meditație suprapusă unei activități de zi cu zi. Așa ziua în armată și munca cu program de opt ore pot să devină stări de meditație. În clipa în care te duci la muncă și faci într-adevăr cu enormă plăcere ceea ce faci, pur și simplu totul este viața ta și o trăiești cu mare plăcere. (Vlad T. Popescu).